Unde s-a dat startul

Am pornit de aici:

160 cm, 71 kg, talie 80, solduri 105. Dap, am un cur cat o vila cu doua etaje si lucram deja la al treilea.
Respiratie usor accelerata la urcat doua etaje de bloc.
Nici o forma de miscare in afara de scurte drumetii la munte in ultimii 15 ani, daca nu cumva mai bine de atat.
Atacuri de panica si usoare accese de ipohondrie in ultimii 5 ani. 

Mancat obsesiv compulsiv, de pofta si de plictiseala - since, like, always.

Nu, nu ma iubesc prea mult, cred ca e evident.

Acum cand va scriu, dupa doua saptamani din momentul startului, am ajuns la:

(Tot) 160 cm, 69 kg, talie 78, solduri 102. Etajul trei tinde sa se transforme in mansarda.

Urc pana la maica-mea in fuga, alea doua etaje

Merg la antrenamente de catarat de 2 sau 3 ori pe saptamana.

Fac 10 km pe bicicleta eliptica de 3 ori pe saptamana.
Mananc mai putin si cu siguranta mai sanatos, chiar daca seara la culcare mai am zile in care nu rezist tentatiei unui linguroi de inghetata, a catorva biscuiti etc 

O pofta crunta de "ceva bun", "ceva dulce" si diverse porcarii. Been there, done that, asta trece.

Ipohondria nu stiu cum trece, mai incerc. Drept e ca atacurile de panica s-au mai rarit. 


Target:

Well, in numar de kilograme si centimetri nu stiu sa va spun. 

Vreau sa am varsta pe care o am, nu cu 5 ani mai multi.
Vreau sa am o conditie fizica. Nu buna, nu extrordinara, nu bunicica, nu! Vreau sa o am, ca acum nu o am deloc.

Practic:

Vreau sa imi indeplinesc visul de acum 20 de ani, Sa ajung in Piatra Altarului din Cheile Bicazului.

Join me!

Sunt o molie

Hey, lume!

In casa noua, e frumos sa te prezinti.
Nu e greu de ghicit: sunt o molie. N-o sa va spun eu prea multe despre mine, dar vreau sa va povestesc despre de ce suntomolie.blogspot.com.

Pentru ca n-o sa ma transform niciodata in fluture, dar poate o sa invat sa zbor nu doar noaptea, ci si la rasarit si la apus. Poate si in cate o zi mai ploioasa, sau mai pe la umbra, cand soarele nu o sa-mi arda aripile groase si cenusii.

Sunt o molie pentru ca am aceeasi conditie fizica: lesinata, bondoaca, lipsita de energie. Ma complac in aceeasi atitudine: zbor nauca pe langa cate un bec care lumineaza puternic, pana cand imi parlesc cate un varf de aripa sau cate un picior. Atunci, ma infurii si plec. Stau ascunsa pana a doua zi, dupa care reincep sa caut un bec in jurul caruia sa zbor, din ce in ce mai aproape, fara sa fi invatat nimic.

Totusi, imi amintesc de vremurile cand eram o molie visatoare. Si m-am gandit ca daca muncesc un pic, cu un efort de vointa si un strop de indrazneala, voi reusi sa schimb cate ceva. Aripile vor ramane urate - nu as putea spera vreodata la coloritul spectaculos al rudelor mele indepartate, fluturii de zi. Dar poate corpul meu nu va mai fi la fel de greoi, iar eu voi invata sa zbor unde imi doresc si sa ma simt intreaga si in absenta atat de tentantelor becuri cu incandescenta,

Despre asta este vorba. Despre transformarea pe care o caut. Despre eforturile pe care sunt dispusa sa le fac pentru asta, despre reusite si esecuri si trisat, uneori. Despre cum, daca eu pot, oricine poate!