Sunt o molie

Hey, lume!

In casa noua, e frumos sa te prezinti.
Nu e greu de ghicit: sunt o molie. N-o sa va spun eu prea multe despre mine, dar vreau sa va povestesc despre de ce suntomolie.blogspot.com.

Pentru ca n-o sa ma transform niciodata in fluture, dar poate o sa invat sa zbor nu doar noaptea, ci si la rasarit si la apus. Poate si in cate o zi mai ploioasa, sau mai pe la umbra, cand soarele nu o sa-mi arda aripile groase si cenusii.

Sunt o molie pentru ca am aceeasi conditie fizica: lesinata, bondoaca, lipsita de energie. Ma complac in aceeasi atitudine: zbor nauca pe langa cate un bec care lumineaza puternic, pana cand imi parlesc cate un varf de aripa sau cate un picior. Atunci, ma infurii si plec. Stau ascunsa pana a doua zi, dupa care reincep sa caut un bec in jurul caruia sa zbor, din ce in ce mai aproape, fara sa fi invatat nimic.

Totusi, imi amintesc de vremurile cand eram o molie visatoare. Si m-am gandit ca daca muncesc un pic, cu un efort de vointa si un strop de indrazneala, voi reusi sa schimb cate ceva. Aripile vor ramane urate - nu as putea spera vreodata la coloritul spectaculos al rudelor mele indepartate, fluturii de zi. Dar poate corpul meu nu va mai fi la fel de greoi, iar eu voi invata sa zbor unde imi doresc si sa ma simt intreaga si in absenta atat de tentantelor becuri cu incandescenta,

Despre asta este vorba. Despre transformarea pe care o caut. Despre eforturile pe care sunt dispusa sa le fac pentru asta, despre reusite si esecuri si trisat, uneori. Despre cum, daca eu pot, oricine poate!