Saptamana 10, lectia 2

Azi am invatat sa facem rapel. Din pacate eu am fost praf, cu mintea in pioneze, pe stop, intr-o stare de lancezeala fizica si psihica, de deprimare, de tristete, de you name it, incat nu am reusit sa ma concentrez deloc.
Am cateva zile de cand ametesc - nici nu e o stare de ameteala propriu-zisa, nici nu stiu ce o declanseaza, nici nu ma dezechilibreaza, dar cu talentul meu special ma tot intreb de la ce mi se trage, de ce mi se intampla, daca se agraveaza situatia brusc si asa mai departe.

Toate acestea adaugate peste o stare de rahat ce are cu totul alte cauze. Bottom line, ma cunosc mai bine, ma iubesc mai mult, dar asta ma schimba si nu stiu daca e cel mai bun lucru pentru noi.

Saptamana 10, lectia 1

Saptamana asta am fost la antrenamentul de marti, unde desi nu am ptrecut mult timp pe perete, am venit acasa foarte incantata pentru ca imi reusise un traverseu cu niste miscari mai provocatoare, asa, mai ales pentru inaltimea mea fabuloasa. M-am ales cu niste vanatai zdravene, totusi am reusit sa ma misc pe el.

Ieri, nu mi-a mai iesit :)). M-am enervat cumplit, acum doar ma amuz. Mi-a iesit un alt pasaj, unul cu maini si picioare impuse, tot asa, putin cam tehnic, dar pe care l-am facut, desi era prima incercare concreta.

Dar, mai fascinant ieri a fost faptul ca am repetat miscarea dinamica. Aia pe care am facut-o in varianta prescurtata si la etapa anterioara, si pe care nu am reusit nici macar o data sa ma ridic in picioare pe perete. Acu am facut-o asa, cu naturalete chiar: usor oblic, pe verticala si cu ambele maini deodata. Bine, recunosc, cu ambele maini simultan nu am vrut sa incerc initial, si nu vreau sa incerc la inaltime nici acum.


Pentru mine e o mare bucurie, ce s-a intamplat ieri, pentru ca arata un progres grozav. Nu stiu daca acum o luna si jumatate nu reuseam pentru ca imi era teama sau pentru ca nu aveam forta necesara - probabil un pic din fiecare. Acum, resimt ca principal obstacol teama, mai degraba decat lipsa de forta fizica. Desi mai e mult de lucrat si aici, e mereu loc de mai bine, frica e cea care ma tine in loc mai tare decat conditia fizica.

O alta supriza pe care mi-am facut-o mie insami este ca am inceput sa fac miscare ca mijloc de a-mi atinge scopul de a catara mai bine. Ieri am esit cu trotineta si marturisesc ca m-am distrat grozav. Drept e ca nu se compara cu fitnessul de 3 ori pe saptamana pe care il face un coleg de-al meu, dar zic eu ca e un progres, dn partea cuiva atat de static ca mine.

PS am bocanci si geaca noi din Decathlon, si-s taaaaaaare mandra de ele. Asa de mandra incat nici nu am curaj sa le port :))

Saptamana 9 - etapa 2

A inceput a doua etapa a cursului de catarat saptamana asta...

Joi am avut teme cateva trasee noi. Desigur, mai e mult de munca pana departe :) sper insa din suflet sa reusesc sa ajung si maine un pic la salita.

Iar azi am facut prima iesire la stanca.
Nu exista destule cuvinte ca sa povestesc cum a fost. Minunat, umilitor, superb, motivant, extraordinar, incitant, provocator, e prima oara cand sunt jalnica la ceva si totusi vreau mai mult, vreau din nou si nu imi pasa cum vad altii din ce mi se intampla.
Accept sa ma expun, sa ma dezvalui, imi stiu limitele, le imbratisez si lupt ca sa le depasesc. Am facut mult in timpul asta care a trecut, vreau sa fac si mai mult, nu mi-am pierdut dorinta, nu m-am descurajat, nu m-am gandit sa renunt. Este surprinzator chiar si pentru mine, caci mereu am ales drumuri usoare si am cedat impulsului de moment.

Daca nici de data asta nu reusesc sa ma "tin de cuvant" si de o dieta ca sa slabesc odata, recunosc ca sunt un ou stricat :)

Saptamana 8

Lume lume, reincepe cursul de escalada, etapa a doua, in cadrul careia jumatate dintre sedinte se vor desfasura la stanca si care se va incheia cu o iesire de 2-3 zile la munte. Tadaaaaaam!


In plus, programul salitei s-a schimbat, s-a prelungit, afara e in sfarsit mai cald si soare, everything is fiiiiine man!

Saptamana 7 final

Lume lume, saptamana viitoare incepe din nou cursul, Modulul 2. Yeeeeeeey, si cea mai tare parte e ca jumatate din el se va desfasura la stanca, yey again.

Abia astept sa vad daca acolo o sa fiu mai curajoasa :) cred ca am mai spus asta o data, dar am asa un sentiment de primavara azi, incat trebuie sa o mai spun o data!


Am fost ieri la a doua sedinta de antrenament pentru saptamana asta - si cu ea voi ramane, desi taaaare as mai merge si azi un pic un pic un pic :)))) dar stau cuminte, azi si maine am program de mers in oras si tre' sa ma fac frumoasa :))).


Viata devine din ce in ce mai complicata :)

Saptamana 7

Saptamana asta nu va fi una foarte intensa, nu de alta, dar sunt in urma cu scrisul si e si plina de evenimente, concerte si ocazii de lasat copiii acasa cu diversi.

Marti era o zi promitatoare, care din pacate s-a dezumflat repede pentru ca a inceput o noua serie de cursuri de initiere in ale escaladei, deci panoul ala pe care ma dau si eu cat de cat, a fost ocupat. Partenerul meu de antrenament a ajuns tarziu :) asa ca nu ne-am putut distra cine stie ce, fiind si super aglomerat.

Azi sper sa fie ceva mai bine.

Si mai bine e faptul ca de saptamana viitoare incepem etapa a doua a cursului, care se va desfasura partial afara la stanca. Abia astept sa descopar daca faptul ca voi sti, rational, ca sunt asigurata, va aduce vreo schimbare in ceea ce priveste atitudinea mea fata de catarat. Pentru ca in acest punct, stiu ca pot face mai mult decat ceea ce imi dau voie sa fac. Desigur, mi-e frica.

Saptamana 6 final

All in all nu a fost o saptamana foarte grozava din punct de vedere al rezultatelor sportive, ca sa zic asa. Motivele au fost multe: acea perioada a lunii care a zapacit programul de antrenament si pe mine, o cazatura (prima) pe care am "servit-o" joi si care m-a speriat rau - desi ar fi trebuit sa ma invete sa am incredere in saltea, caci am cazut de destul de sus si nu am patit nimic si o aglomeratie neobisnuita vineri - la pachet cu mainile dureroase inca, dupa lucrul de joi.

Din punct de vedere social, ca sa ma exprim la fel de pretentios ca mai-nainte, a fost insa o saptamana minunata. Am iesit la doua cantari de jazz - tot joi si vineri - pe care le-am savurat pe deplin. Cea de joi mai vesela, sprintara, jucausa si zglobie, cea de vineri mai sofisticata si mai pretentioasa.

Dar poate cel mai mare castig al acestei saptamani a fost ca am cunoscut un om care si-a propus ca scopul vietii sale sa fie sa ii ajute pe cei pe care ii intalneste prin viata, sa isi implineasca visele. Alea ascunse, reprimate pentru ca mereu li s-a spus ca nu-s de ei, ca nu ar fi buni la asa ceva, alea de care se rade asa ca nu le mai impartasesti nimanui. Ma rog, nu l-am intalnit pentru prima oara zilele acestea, insa am inteles pe deplin de ce a spus el ca " a simtit" ca e un moment bun sa vina la noi in vizita la un moment dat, chiar inainte de inceperea cursurilor de initiere pentru adulti, cand m-am si lasat convinsa sa pornesc in directia asta.

Iar ca finalul de saptamana sa fie perfect, fiica-mea a avut o sedinta de curs suplimentara la care am asistat (prima oara de cand catara) cu uimire si mandrie. Asa ca nu pot sa spun ca am pierdut timpul - desi da, am batut putin pasul pe loc.