All in all nu a fost o saptamana foarte grozava din punct de vedere al rezultatelor sportive, ca sa zic asa. Motivele au fost multe: acea perioada a lunii care a zapacit programul de antrenament si pe mine, o cazatura (prima) pe care am "servit-o" joi si care m-a speriat rau - desi ar fi trebuit sa ma invete sa am incredere in saltea, caci am cazut de destul de sus si nu am patit nimic si o aglomeratie neobisnuita vineri - la pachet cu mainile dureroase inca, dupa lucrul de joi.
Din punct de vedere social, ca sa ma exprim la fel de pretentios ca mai-nainte, a fost insa o saptamana minunata. Am iesit la doua cantari de jazz - tot joi si vineri - pe care le-am savurat pe deplin. Cea de joi mai vesela, sprintara, jucausa si zglobie, cea de vineri mai sofisticata si mai pretentioasa.
Dar poate cel mai mare castig al acestei saptamani a fost ca am cunoscut un om care si-a propus ca scopul vietii sale sa fie sa ii ajute pe cei pe care ii intalneste prin viata, sa isi implineasca visele. Alea ascunse, reprimate pentru ca mereu li s-a spus ca nu-s de ei, ca nu ar fi buni la asa ceva, alea de care se rade asa ca nu le mai impartasesti nimanui. Ma rog, nu l-am intalnit pentru prima oara zilele acestea, insa am inteles pe deplin de ce a spus el ca " a simtit" ca e un moment bun sa vina la noi in vizita la un moment dat, chiar inainte de inceperea cursurilor de initiere pentru adulti, cand m-am si lasat convinsa sa pornesc in directia asta.
Iar ca finalul de saptamana sa fie perfect, fiica-mea a avut o sedinta de curs suplimentara la care am asistat (prima oara de cand catara) cu uimire si mandrie. Asa ca nu pot sa spun ca am pierdut timpul - desi da, am batut putin pasul pe loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu