Etapa I - over

Prima etapa a cursului la care am participat s-a incheiat.

Ce am invatat:
 - ca am multe limite, dar ca multe dintre ele pot fi depasite. Cu antrenament, cu rabdare si cu un pic de indrazneala.
 - ca am pornit la un drum lung si nu neaparat usor.
 - ca exista oameni frumosi pe care ii pot cunoaste aici.
 - ca numai moartea este iremediabila si ireversibila.
 - ca siguranta este mai importanta decat orice altceva.
 - ca mereu este loc de mai bine.

Ce nu am reusit sa fac:
 - sa slabesc suficient, but it's a work in progress
 - sa trec peste teama de a cadea de la inaltimea panoului
 - sa invat sa depasesc mental limitele de confort, pentru a face un pas mai departe.


Am zile bune, in care imi iese ce imi propun, zile proaste in care parca sunt mai incleiata decat ma stiu.
Nu imi dau seama daca este o solutie sa fac un traseu de suficiente ori incat sa ma simt confortabil si sa ma misc instinctiv pe el, sau daca asta nu are nici o importanta, ci importante sunt provocarile, din ce in ce mai multe si din ce in ce mai mari.
Am fost sfatuita sa catar mult, pe prize mari, ca sa imi antrenez forta care imi lipseste. Un traverseu la nivelul solului imi este ok, in timp ce unul la inaltime, pe prize la fel de usoare, ma scoate din zona de confort.
Am tendinta de a ma panica. Ma sperie ideea de a fi sus pe panou si de a nu mai putea. Asta porneste probabil de la teama de a cadea de pe panou. Trebuie sa invat sa controlez si sa depasesc aceasta emotie - si aici cred ca ne intoarcem la sfatul de a catara cat mai mult, pentru a dobandi experienta si forta.